Istorie
Pană în anul 1991 vulcanul era considerat un vulcan stins. Cand spaniolii în anul 1565 cuceresc insula, insularii se refugiaza pe vulcan care era pe atunci impadurit. Ultima eruptie a vulcanului a avut loc la 12 iunie 1991 dupa o perioada de liniste care a durat 611 ani, eruptia din 1991a fost cea mai puternica eruptie vulcanica din secolul XX. Multumita unei prognoze facuta din timp, au fost evacuati zeci de mii de locuitori din regiune. Cu toate aceste masuri au murit din cauza eruptiei 875 de oameni, regiunea fiind inundata cu scurgeri de piroclaste, gaze fierbinti, lava si cenusa vulcanica.
Urmarile eruptiei au fost observate la distante enorme de vulcan, aerosolii ajungand în stratosfera, lucru care nu s-a mai intamplat de la eruptia vulcanului Krakatau din anul 1883. O alta urmare a eruptiei a fost formarea unei ceti cu continut in acid sulfuric, scaderea temperaturii in medie cu 0,5 °C si reducerea stratului de ozon atmosferic.
Urmarile eruptiei au fost observate la distante enorme de vulcan, aerosolii ajungand în stratosfera, lucru care nu s-a mai intamplat de la eruptia vulcanului Krakatau din anul 1883. O alta urmare a eruptiei a fost formarea unei ceti cu continut in acid sulfuric, scaderea temperaturii in medie cu 0,5 °C si reducerea stratului de ozon atmosferic.
Vulcanul si regiunea înconjuratoare
Pinatubo face parte dintr-un lant de vulcani, care se intinde de la capatul vestic al insulei Luzon.
Regiunea vulcanului este o regiune de subductie care s-a format prin scufundarea placii euroasiatice sub placa filipinelor în lungul faliei sau crapaturii Manila, unde s-a creat posibilitatea alimentarii cu magma din profunzime.
Denumirea „Pinatubo” provine din limba samabal si tagalog (limbi ce provin din Indonezia) si inseamna „a lasa sa creasca, denumire care este asociata cu eruptia din anii 1500 cand s-a putut observa cresterea vulcanului, sau o alta varianta a denumirii ar fi cultivarea de cereale pe solul roditor din preajma vulcanului.
Regiunea vulcanului este o regiune de subductie care s-a format prin scufundarea placii euroasiatice sub placa filipinelor în lungul faliei sau crapaturii Manila, unde s-a creat posibilitatea alimentarii cu magma din profunzime.
Denumirea „Pinatubo” provine din limba samabal si tagalog (limbi ce provin din Indonezia) si inseamna „a lasa sa creasca, denumire care este asociata cu eruptia din anii 1500 cand s-a putut observa cresterea vulcanului, sau o alta varianta a denumirii ar fi cultivarea de cereale pe solul roditor din preajma vulcanului.
Varful sau atingea inainte de eruptia din 1991 o inaltime de 1745 m, dar din cauza altitudinii ridicate a regiunii, se ridica numai cu 600 de deasupra podisului inconjurator, si depasea numai cu 200 de m varfurile înconjuratoare, de care era ascuns. Locuitorii bastinasi " „aeta" (sau „negrito”) au trăit mai multe secole la poalele si pe versantii vulcanului, unde s-au refugiat din fata colonistilor spanioli. Ocupatia lor principala fiind vanatul si culesul de fructe si plante salbatice care le asigurau si o mobilitate, prin care se explica faptul ca au reusit sa supravietuiasca. Pe versantii vulcanului inainte de eruptia (1991) care este considerata ca o catastrofa naturalaistorica, au trait în sate raspandite cca. 30 000 de locuitori. Jungla deasa favorizata de ploile abundente (precipitatii cu ca. 4000 mm/an) aduse de muson, acoperea o mare parte a versantilor vulcanului, acest desis era favorabil vanatului, zonele defrisate aveau un sol vulcanic deosebit de roditor favorabil agriculturii. Astfel în regiunea inconjuratoare pe o raza de 40 de km traia o jumatate de milion de oameni, cu localitatile mai importanta Angels” (150 000 loc.) si „Clark Air Base” (20 000 loc.).
Mai multe rauri importante izvoresc din regiunea vulcanului ca de exemplu Bucao, Santo Tomas, Maloma, Tanguay si Kileng. Inainte de eruptie (1991) aceste rauri au reprezentat un ecosistem important, insa eruptia amintita a inchis unele vai cu piroclaste, astfel in prezent unele rauri sunt blocate prin sedimente formandu-se „lahare”, unele studii au ajuns la concluzia ca regiunea are nevoie de cel putin 15 ani ca sa se poata reface.
Mai multe rauri importante izvoresc din regiunea vulcanului ca de exemplu Bucao, Santo Tomas, Maloma, Tanguay si Kileng. Inainte de eruptie (1991) aceste rauri au reprezentat un ecosistem important, insa eruptia amintita a inchis unele vai cu piroclaste, astfel in prezent unele rauri sunt blocate prin sedimente formandu-se „lahare”, unele studii au ajuns la concluzia ca regiunea are nevoie de cel putin 15 ani ca sa se poata reface.
Eruptia din 1991
La data de 16 iulie 1990 s-a produs pe insula Luzon un cutremur cu o intensitate de 7,8 grade pe scara Richter. Cutremurul a avut epicentrul la 100 km distanta in nordul vulcanului. Vulcanologii sunt de parere ca acest cutremur ar fi cauzat eruptia ulterioara din 1991, lucru care azi este controversat.
Dupa cutremur la 2 saptamani a inceput vulcanul sa fumege (fenomen produs prin sublimarea gazelor fierbinți). Oamenii de stiintă care au examinat vulcanul considera cauza fenomenului o alunecare mica de teren, fara nici o legatura cu intensificarea activitatii vulcanice.
La data de 15 martie 1991 localnicii sesizeaza in zona de nord vest a vulcanului un cutremur de intensitate mica, care creste în perioada saptamanilor urmatoare, care creeaza certitudinea unei activitati vulcanice.
La data de 2 aprilie se produce eruptia, la inceput o explozie freatica cauzata de contactul magmei fierbinti cu panza de apa freatica care apare sub forma de vapori fierbinti de apa, formandu-se in apropierea piscului o crapatura lunga de 1,5 km. In urmatoarele doua saptamani, au loc eruptii mai mici de cenusa vulcanica, seismografele inregistrand sute de cutremure. Prin metoda carbonului radioactiv, au fost gasite resturi de lemn carbonizat provenit de la erutțiile vechi care au avut loc cu 5 500, 3 500 si 500 de ani in urma. Hartile geologice indica de asemenea straturile de lahar rezultate din activitatea vulcanica de odinioara. Activitatea vulcanului in lunile aprilie si mai se intensifica, masuratorile indica cresterea bioxidului desulf ce atinge o cantitate de 500 de tone, aceasta emanatie de SO2 scade apoi brusc, vulcanologii presupun ca este blocata calea magmei spre suprafata, ceea ce creeaza pericolul de explozie. La data de 3 iunie are loc eruptia de magma precedata de o explozie puternica cu o coloana de 7 km inaltime de cenusa la data de 7 iunie 1991, Institutul de vulcanologie si seismologie de pe insulele Filipine au prognosticat explozia principala peste doua saptamani.
Dupa cutremur la 2 saptamani a inceput vulcanul sa fumege (fenomen produs prin sublimarea gazelor fierbinți). Oamenii de stiintă care au examinat vulcanul considera cauza fenomenului o alunecare mica de teren, fara nici o legatura cu intensificarea activitatii vulcanice.
La data de 15 martie 1991 localnicii sesizeaza in zona de nord vest a vulcanului un cutremur de intensitate mica, care creste în perioada saptamanilor urmatoare, care creeaza certitudinea unei activitati vulcanice.
La data de 2 aprilie se produce eruptia, la inceput o explozie freatica cauzata de contactul magmei fierbinti cu panza de apa freatica care apare sub forma de vapori fierbinti de apa, formandu-se in apropierea piscului o crapatura lunga de 1,5 km. In urmatoarele doua saptamani, au loc eruptii mai mici de cenusa vulcanica, seismografele inregistrand sute de cutremure. Prin metoda carbonului radioactiv, au fost gasite resturi de lemn carbonizat provenit de la erutțiile vechi care au avut loc cu 5 500, 3 500 si 500 de ani in urma. Hartile geologice indica de asemenea straturile de lahar rezultate din activitatea vulcanica de odinioara. Activitatea vulcanului in lunile aprilie si mai se intensifica, masuratorile indica cresterea bioxidului desulf ce atinge o cantitate de 500 de tone, aceasta emanatie de SO2 scade apoi brusc, vulcanologii presupun ca este blocata calea magmei spre suprafata, ceea ce creeaza pericolul de explozie. La data de 3 iunie are loc eruptia de magma precedata de o explozie puternica cu o coloana de 7 km inaltime de cenusa la data de 7 iunie 1991, Institutul de vulcanologie si seismologie de pe insulele Filipine au prognosticat explozia principala peste doua saptamani.
Urmari
In total prin eruptia vulcanului a fost produs ca. un volum de 10 km³ de material vulcanic, fiind cea mai masiva eruptie de la eruptia lui Novarupta (vulcan din Alaska) din anul 1912, eruptia fiind de 10 ori mai mare ca cea a vulcanului Mount St. Helens (1980) din SUA.
Aceasta explozie colosala a fost determinat de faptul ca craterul initial avea un diametru de numai 2,5 km, explozia reduce inaltimea craterului cu 259 m, care are în prezent o inaltime de 1486 de m.
Cel putin 875 m si-au pierdut viata, moarte cauzata de surparea acoperisului caselor sub greutatea cenusei vulcanice, acest pericol crescand prin prezenta taifunului.
Actiunea de evacuare a populatiei a salvat probabil viata a zeci de mii de oameni, fiind considerat un succes al vulcanologilor.
După eruptia vulcanului in perioada ploiasa, prin existenta laharului mii de oameni trebuie sa se mute in alte regiuni, sute de oameni din cauza conditiilor proaste sanitare mor in taberele de sinistrati.
Aceasta explozie colosala a fost determinat de faptul ca craterul initial avea un diametru de numai 2,5 km, explozia reduce inaltimea craterului cu 259 m, care are în prezent o inaltime de 1486 de m.
Cel putin 875 m si-au pierdut viata, moarte cauzata de surparea acoperisului caselor sub greutatea cenusei vulcanice, acest pericol crescand prin prezenta taifunului.
Actiunea de evacuare a populatiei a salvat probabil viata a zeci de mii de oameni, fiind considerat un succes al vulcanologilor.
După eruptia vulcanului in perioada ploiasa, prin existenta laharului mii de oameni trebuie sa se mute in alte regiuni, sute de oameni din cauza conditiilor proaste sanitare mor in taberele de sinistrati.
Agricultura a avut de asemenea de suferit de pe urma eruptiei, sute de kilometri pătrati au devenit infertile, nimicind posibilitatea refacerii terenurilor agricole, care atrage după sine ruinarea taranilor izbucnind foametea in regiune.
Doua baze militare ale SUA existente iîn regiune, Subic Bay Naval Base aflat la 75 km, iar Clark Air Base la 40 km depărtare de vulcan au suferit serios de pe urma eruptiei, fiind cedate guvernului filipinez.
Cu toate că a fost eruptia cea mai masiva din perioada secolului XX, dupa parerea geologilor eruptiile anterioare a vulcanului au depasit ca intensitate eruptia din 1991.
Doua baze militare ale SUA existente iîn regiune, Subic Bay Naval Base aflat la 75 km, iar Clark Air Base la 40 km depărtare de vulcan au suferit serios de pe urma eruptiei, fiind cedate guvernului filipinez.
Cu toate că a fost eruptia cea mai masiva din perioada secolului XX, dupa parerea geologilor eruptiile anterioare a vulcanului au depasit ca intensitate eruptia din 1991.